Pentru a preveni şi proteja adolescenţii atraşi de informaţii online cu caracter dăunător, CNPAC a vine cu o serie de recomandări, pentru siguranța copilului Dvs.
RECOMANDĂRI:
- Observaţi permanent copilul pentru a înţelege dacă au apărut schimbări bruşte în comportament:
– Are dispoziţie schimbătoare într-un timp scurt;
– Este retras şi se izolează în comunicare;
– Nu manifestă interes faţă de activităţile care anterior îi plăceau;
– Este trist şi deprimat
– Are crize de furie şi agresivitate;
– Doarme prea mult sau are insomnie;
– Refuză să mănânce;
– Vorbeşte că se simte singur(ă);
– Spune că nimenui nu-i pasă de el (ea).
- Discutaţi cu copilul despre ce îl preocupă, ce gânduri şi emoţii are, referitor la situaţiile zilnice, inclusiv şi despre interesele lui online;
- Spuneţi-i copilului cât de mult îl iubiţi şi cât de mult el (ea) contează pentru Dvs.;
- Încurajaţi copilul să discute cu Dvs. sincer şi deschis atât despre reuşitele sale, cât şi despre problemele cu care se confruntă;
- Ascultaţi-l pe copil, maifestând empatie şi înţelegere. Construiţi o relaţie de încredere cu copilul Dvs;
- Petreceţi împreună mai mult timp calitativ, organizând şi desfăşurând diferite activităţi comune sau prin a vă implica în activităţile copilului, ţinând cont de opinia lui;
- Oferiţi-i copilului resurse online cu conţinut dezvoltativ, în corespundere cu vârsta acestuia;
- Cereţi ajutorul specialiştilor calificaţi (psiholog, pedagog, medic, asistent social comunitar, poliţist), dacă simţiţi că nu puteţi ajuta copilului.
Ce NU trebuie să facă un părinte?
– Nu moralizaţi şi nu învinuiţi copiii pentru că folosesc reţelele de socializare şi internetul;
– Nu obligaţi copiii să-şi închidă profilurile de pe reţelele de socializare;
– Nu discutaţi cu copii despre alţi copii care au fost victime ale jocurilorsau informaţiilor online cu caracter dăunător;
– Nu speriaţi copiii cu exemple tragice;
– Nu insistaţi asupra discuţiilor cu copilul, dacă acesta refuză să vorbească. Găsiţi un moment mai potrivit şi/sau adresaţi-vă după ajutor unui psiholog sau altui specialist şi/sau cu care copilul este într-o relaţie de încredere.
