Profesorii în lucrul cu copii anxioşi pot ţine cont de următoarele recomandări propuse în vederea diminuării acesteia:
1. Este necesar ca profesorii să evite momente şi jocuri competitive în care se iau în consideraţie viteza îndeplinirii activităţilor ca de exemplu: „Cine este mai rapid?”
2. Este indicat ca profesorii să favorizeze ridicarea autoaprecierii copilului, să-l laude mai des, dar să nu uite că elevul trebuie să ştie pentru ce este lăudat.
3. Pozitiv este şi utilizarea prenumelui ori de câte ori se adresează la copil.
4. În nici un caz preadolescentul anxios nu trebuie să fie comparat cu alţi copii.
5. Nu se recomandă ca profesorii să lanseze în faţa copilului cerinţe exagerat de înalte la care elevul nu poate face faţă.
6. În aprecierea acestor copii trebuie să se explice destul de minuţios şi clar nota pusă, observaţiile, lauda. Nu trebuie să se aprecieze activitatea în întregime, ci doar unele elemente, în special cele pozitive, în clasă trebuie creată o atmosferă, în care copilul se simte acceptat şi stimat, indiferent de comportamentul şi succesele sale.
7. Un moment important în activitatea cu aceşti copiii este elaborarea criteriilor propriului lor succes (lor le este dificil să-şi aprecieze succesul, de aceea multe situaţii reuşite le consideră nereuşite. Pentru aceasta trebuie de organizat împreună cu copilul o discuţie asupra indicilor de succes al unei sau altei situaţii, de evidenţiat care rezultat el îl consideră reuşit. Apoi trebuie să scriem desfăşurat criteriile pentru diferite situaţii, după care, permanent în discuţii de recurs la aceste criterii, stimulând elevul spre aprecierea propriilor rezultate.
Iulia Racu, doctor în psihologie
