Drepturile copiilor trebuie protejate şi respectate, nicidecum încălcate. Practicarea cerşetoriei de către copii în particular sau de către părinţi împreună cu copiii, reprezintă o atingere a drepturilor acestora precum şi încălcarea mai multor norme care condamnă această practică ca fiind distructivă şi dăunătoare copiilor.
Comisia Europeană a realizat în 2011-2013 Studiul privind Tipologia şi politica de răspuns privind cerşetoria practicată de copiilor în Uniunea Europeană. Cercetarea a cuprins 13 ţări UE și 2 țări din afara UE, 30 de orașe europene şi a avut drept scop obţinerea imaginii reale a fenomenului cerşetoriei practicate de copii în Europa, precum şi impactul acestuia asupra garantării respectării şi implementării drepturilor copilului.
Raportul final de Studiu a constatat că cerşetoria defavorizează copii, prezintă un pericol grav pentru sănătatea și buna dezvoltare a acestora, deseori stigmatizând copii implicați şi împiedicându-i pe aceştia în exercitarea corespunzătoarea a drepturilor lor. Recomandările au pus accent pe necesitatea pedepsirii exploatatorilor și traficanților, precum și necesitatea de implicare a membrilor familiilor și a autorităţilor abilitate cu protecția copiilor în identificarea de soluții și oportunităţi.
Convenţia ILO (Organizaţia Internaţională a Muncii) nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, în vigoare pentru RM din 14.06.2003, califică în art. 3 ca formă gravă a muncii copilului – muncile care, prin natura lor sau prin condiţiile în care se exercită sunt susceptibile să dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului. Deşi, în baza definiţiei, cerşetoria nu este o muncă, scopul de a „produce” al acestei acţiuni o poate lesne încadra ca formă a muncii şi exploatării copiilor în vederea obţinerii de venituri.
Aspecte legislative naţionale
Antrenarea copiilor în activităţi de cerşetorie reprezintă o problemă socială destul de greu de soluţionat, deşi legislaţia naţională incriminează şi sancţionează prin prisma articolelor Codului penal, practicarea şi organizarea cerşetoriei, în special cu implicarea copiilor. Astfel:
– art. 206 al CP – Traficul de copii prevede condamnarea cu închisoare de la 10 la 12 ani pentru acţiuni de recrutare, transportare, transfer, adăpostire sau primire unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul: practicării cerşetoriei sau în alte scopuri josnice;
– art. 208 al CP – Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor fapte imorale prevede pedeapsa cu închisoarea de pîna la 5 ani, amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, pentru atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvîrşirea unor fapte imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrîu etc.), săvîrşite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani;
– art. 302 al CP- Organizarea cerşetoriei cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul foloase materiale injuste, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 2500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
Legea nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, la art. 8, pct. c) califică copii care practică vagabondajul, cerşetoria, prostituţia, alături de copii supuşi violenţei, neglijaţi, copii abandonaţi sau ai căror părinţi au decedat, ca fiind copii în situaţie de risc. Autoritatea tutelară are obligaţia să intervină prin realizarea evaluării situaţiei a astfel de copii şi înclusiv să decidă ce acţiuni sunt necesare a fi întreprinse în vederea protejării lor, dacă este necesară luarea de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora se află şi asigurarea plasamentul sau institurea unei forme de protecţie pentru aceştia.
În acelaşi context, impunerea sau implicarea copiilor alături de maturi la acţiuni de cerşetorie ar putea constitui temei pentru decăderea din drepturile părinteşti, în virtutea interpretării prevederile art. 67 al Codului familie nr. 1316 din 26.10.2000 – abuzul de drepturile părinteşti, eschivarea de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, şi comportare amorală care influenţează negativ asupra copilului.
Îndemn
Un copil cerşind – reprezintă imaginea unui tablou în care sunt ilustrate gravele încălcări ale drepturilor fundamentale ale acestuia.
Conştientizarea gravităţii fenomenului cerşetoriei şi a consecinţelor acestuia pentru copii, implicarea comună a autorităţilor abilitate cu protecţia drepturilor copilului şi a cetăţenilor, poate curma lanţul exploatării copiilor şi a relelor tratamente faţă de aceştia.
Acest material a fost realizat in cadrul proiectului sustinut de Programul USAID de Consolidare a Institutiilor Statului de Drept.
