Copiii reacţionează în mod diferit la abuzul sexual. Reacţia depinde de vârsta şi de trăsăturile psihologice individuale ale copilului, dar şi de gravitatea crimei. Semnele cele mai sigure ale abuzului sexual sunt: sarcina, bolile sexual transmisibile şi prezenţa spermei în vagin sau în alte cavităţi fiziologice. Simptomele psihologice ale abuzului se pot manifesta în urma unor evenimente stresante din viaţa copilului: problemele şcolare, divorţul părinţilor, decesul unui membru al familiei, al unui prieten sau al animalului preferat. Prezenţa mai multor manifestări nespecifice pentru copil ar trebui să ne pună în gardă.
Probleme comportamentale care pot indica abuzul sexual
Copilul care a fost abuzat sexual poate prezenta următorul comportament:
- evită să rămână singur cu cineva dintre membrii familiei;
- prezintă frică nefirească faţă de o persoană matură sau nu doreşte să contacteze cu aceasta;
- încearcă să relateze despre abuz prin intermediul unor aluzii. De exemplu, poate spune că cineva l-a rugat să păstreze o taină sau poate întreba ce se poate întâmpla dacă familia se destramă sau dacă “tata va
fi luat de acasă”; - descrie comportamentul unui adult, indicând că acesta ar fi încercat să abuzeze sexual un copil;
- este deprimat şi retras, acuză suferinţe fizice care nu au confirmare medicală;
- are tulburări de somn;
- acuză dureri în regiunea vaginală sau anală;
- nu vrea să meargă la şcoală, îşi pierde capacitatea de concentrare, are nereuşită şcolară;
- începe să se comporte agresiv;
- prezintă comportament sexual atipic – se masturbează în public, utilizează noi determinative legate de sex sau părţi ale corpului, demonstrează cunoştinţe sexuale care nu trebuie să-i fie caracteristice.
Copiii abuzaţi sexual au un nivel sporit al anxietăţii, depresiei, stresului posttraumatic. Copiii mai mari prezintă mai multe simptome decât cei mici, iar caracterul acestora diferă la fete şi la băieţi. Numărul şi gravitatea simptomelor depinde şi de faptul cum şi de către cine a fost abuzat copilul, dacă a avut sau nu loc penetrarea, a fost sau nu agresiune fizică, dar și de frecvenţa abuzurilor. Copiii căror părinţi/tutori nu i-au crezut şi nu i-au sprijinit, suferă mai mult, manifestând un număr mai mare de simptome.
Consecinţe de lungă durată ale abuzului sexual în copilărie
În multe cazuri, simptomele care au apărut după abuz se atenuiază cu timpul şi dispar. Există, însă, şi cazuri în care simptomele se agravează. Unul dintre efectele negative pe termen lung este depresia. La fel, s-a constatat că unii maturi abuzaţi sexual în copilărie pot manifesta un comportament autodistructiv, manifestat prin tentative de suicid şi printr-o stare anxioasă care poate deveni cronică. Afecţiunile mintale se pot manifesta prin mai multe simptome, inclusiv, prin tulburări de somn, lipsă a poftei de mâncare, anorexie sau bulimie. O altă consecinţă a abuzului sexual în copilărie este diminuarea respectului de sine. Sentimentul de stigmatizare şi neputinţă, precum şi tendinţa de izolare persistă şi la victimele ajunse la maturitate, în special, în cazurile în care abuzatorul este unul dintre membrii familiei. Copiii abuzaţi sexual pot avea, atunci când devin adulţi, probleme în viaţa sexuală.
