Copiii doresc comunicare eficientă din partea părinţilor!
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte care asigură disponibilitatea copiilor de a coopera cu părinţii. Ei au nevoie ca părinţii să le explice acţiunile, să le vorbească deschis despre aşteptările lor şi despre aprecierea comportamentului în diverse situaţii. Astfel, copiii vor înţelege mai bine regulile de comunicare, comportamentele acceptate şi agreate de părinţi. Sentimentul de independenţă şi înţelegerea corectă a regulilor de comportament îi face pe copii să devină mai prudenţi şi mult mai responsabili.
Dacă părinţii strigă la copii, îi bat şi-i umilesc pentru a le schimba comportamentul nedorit, aceştia au tendinţa, prin diverse metode, să-şi ridice respectul de sine, să se simtă stăpâni pe situaţie. În asemenea cazuri, unii copii le răspund părinţilor cu aceiaşi monedă, lovind în „punctele lor slabe”, pe care, de altfel, le cunosc perfect: critică lucrul făcut cu mare atenţie de mama, se mişcă ca un melc atunci când tata se grăbeşte. Prin comportamentul lor „straniu” copiii îşi pedepsesc părinţii.
Aceste situaţii pot declanşa un ciclu vicios de manifestări ale copiilor – încăpăţânări şi hărţuieli interminabile, care devin tot mai greu de suportat. Părinţii încep cu copilul o luptă care, mai devreme sau mai târziu, eşuează. În cele din urmă, la întrebarea părintelui „De câte ori trebuie să mai repet?”, fiul de şaisprezece ani ridică din umeri şi spune: „De multe ori! Nu vreau să fac şi gata!”. Astfel, părinţii adolescentului conştientizează că deja nu mai pot influenţa copilul, nici prin comunicare prietenoasă, nici prin constrângere sau presiune.
Este adevărat că dorinţele copiilor sunt, uneori, în contradicţie cu aşteptările părinţilor. Copiii, în dependenţă de vârstă, doresc să comunice cu părinţii în mod firesc, de la egal la egal. Ei au nevoie de sfaturi bune, de exemple personale pozitive, de supraveghere şi nu de blamări sau ameninţări.
Discutaţi cu copilul Dumneavoastră
De multe ori credem că copilul ştie exact ce vrem de la el, dar nu este adevărat. Asiguraţi-vă că a înţeles corect cerinţele şi indicaţiile Dumneavoastră.
• Nu strigaţi la copil dintr-o altă cameră, mai bine veniţi şi discutaţi cu el faţă în faţă.
• Uitaţi-vă în ochii lui când îi spuneţi ceea ce aşteptaţi de la el.
• Ţineţi-l de mâna când discutaţi.
• Găsiţi cuvintele potrivite – mesajul trebuie să fie scurt, clar şi uşor de înţeles.
• Oferiţi-i ceva timp pentru a-şi termina jocul.
• Atenţionaţi copilul privind problemele care pot să apară dacă nu ascultă.
• Trataţi cu seriozitate gândurile şi opiniile copilului în spiritul unei echipe.
Acordaţi atenţie suficientă copilului Dvs. şi puneţi accent pe o comunicare pozitivă!
