Este foarte complicat să identifici un caz de abuz sexual a supra c opilului. De obicei, persoanele care ştiu despre această situaţie sunt copilul, căruia îi este frică şi ruşine să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat şi buzatorul. În aceste condiţii, specialiştii trebuie să cunoască foarte bine caracteristicile unui eventual abuz şi să nu ignore semnele de pericol în comportamentul copilului. De remarcat faptul că, orice simptom suspect trebuie bine examinat şi nu considerat din start „dovadă incontestabilă” a unui abuz pe care copilul l-ar fi suportat. Multe simptome descrise în literatura de specialitate privind abuzul sexual, pot fi cauzate de alte experienţe dificile din viaţa unui copil, cum ar fi: divorţul părinţilor, decesul unei persoane apropiate, schimbarea locului de trai, venirea pe lume a fraţilor mai mici etc.
Este important, ca specialistul să cunoască situaţia familiară a copilului, starea lui de sănătate, istoria vieţii, astfel ca să fie capabil să observe schimbările în comportamentul lui şi să poată depista corect cauzele acestor stări.
Simptomele care pot indica un abuz sexual
Comportament sexualizat:
În urma unui abuz sexual copilul poate adopta un comportament provocator şi seducator, în raport cu alte persoane din mediul înconjurător:
Masturbarea timpurie intensă sau inadecvată a copilului, necaracteristică vârstei acestuia;
Prezentarea elementelor sexuale în desenele sau figurinele din plastelină pe care le modelează copilul;
Manifestarea agresiunii sexuale faţă de alţi copii;
Folosirea unui limbaj neadecvat pentru domeniul sexual, care nu este specific unui copil.
Implicarea colegilor sau copiilor mai mici în acţiuni cu caracter sexual. Trebuie să devină alarmante situaţiile când un copil de vârstă preşcolară reproduce în formă de joc un act sexual – oral sau anal. Acesta este un semn
îngrijorator şi ar putea însemna că acest copil a fost abuzat sexual de către un adult.
Copilul manifestă probleme de ordin emoţional:
Vinovăţia. Copilul se simte responsabil şi vinovat pentru ceea ce i s-a întâmplat;
Subaprecierea. Consideră că este inferior celor din jur şi crede că experienţa prin care a trecut s-a întâmplat pentru că nu este cuminte.
Ruşinea. Se simte jenat şi dă de înţeles că are o taină pe care nu o poate divulga. Deseori, abuzatorul şantajează copilul şi-l determină să nu spună nimănui despre abuz.
Ura. Copilul se dispreţuieşte şi îşi urăşte propriul corp.
Comportament autodistructiv:
Auto-mutilare;
Tentative de suicid;
Dereglări alimentare (bulimie, anorexie);
Dependenţă de alcool sau droguri;
Prostituţie infantilă.
Maladii psihosomatice:
Dureri abdominale;
Greaţă, vomă;
Tulburări menstruale.
Simptome nevrotice:
Enurezis nocturn;
Defecări involuntare;
Dereglări ale somnului, coşmaruri.
Probleme în activitatea şcolară:
Dificultăţi de atenţie şi concentrare;
Scăderea bruscă a reuşitei şcolare;
Evitarea orelor de educaţie fizică;
Probleme în relaţiile cu colegii.
