Exploatarea sexuală a copiilor este o problemă îngrijorătoare, mai ales că mulți dintre cei care cunosc asemenea cazuri preferă să tacă din motiv că nu îi vizează direct pe ei sau pe cineva apropiat.
Mai mult, nici specialiștii cu atribuții legale în protecția copilului nu sunt suficient de pregătiți pentru a-și îndeplini obligațiile, iar reacțiile lor sunt dintre cele mai diverse: „Nu mi-a spus copilul”, „De ce doar noi trebuie să intervenim de fiecare dată?”, „Nu am bănuit că se poate întâmpla așa ceva într-o familie așa bună”.
Cel puțin, asta susțin Centrul de Investigații Jurnalistice și Centrul Internațional „La Strada”, care au lansat „Dosarul Neoficial”, o culegere cu mărturiile unor copii, victime ale exploatării sexuale. „Dosarele” scot în evidență nefuncționalitatea serviciilor de reabilitare acordate victimelor abuzului sexual și adevăratele așteptări ale acestor copii de la profesioniști.
Potrivit directorului executiv al Centrului Internațional „La Strada”, Ana Revenco, sistemul din țara noastră este construit astfel încât să satisfacă nevoile sistemului, și nu pe cele ale copilului „care rămâne față în față cu problema, cu eticheta precum că este ca și părinții etc.”.
„Statul continuă să eșueze. Specialiștii ignoră situațiile de risc în care se află copiii, precum și necesitățile acestora. Copiii au nevoie să fie ascultați, auziți și ajutați din prima adresare, să primească afecțiune, să fie protejați. Deseori, interviul din partea specialistului se limitează la îndeplinirea formularului legat de situația materială din familie, însă nimeni nu își pune întrebarea ce vrea acel copil. Întreaga responsabilitate cade pe umerii copiilor, care sunt lipsiți de programe de asistență adecvate. În acest caz, nu e nevoie de fișe de post, de dosare, de formulare, e nevoie ca specialiștii să valorifice resursele interne ale acestor copii”, a menționat Ana Revenco.
Culegerea scoate la iveală că acești copii nu caută ca justiția să-și facă treaba, ci ca istoria lor să fie ascultată:
„Când străinul a primit pedeapsa și trebuia să facă pușcărie, eu nu m-am simțit liber. Acum vreau să trăiesc o viață fericită și liniștită. Vreau să cresc și să le demonstrez că eu nu sunt așa cum cred ei. Dacă și copilul meu va nimeri într-o situație dificilă, eu aș vorbi cu el, l-aș convinge să iasă din așa situație” – sunt doar câteva dintre mărturiile adolescenților.
În același timp, comunicatoarea și bloggerița Diana Guja, care a scris mărturiile din stenogramele discuțiilor cu acești copii, a spus că „sistemul nu se va schimba de la sistem, ci de la noi. Copiii vor o viață normală, vor să aibă și ei un serviciu, familie”.
Cât ține de modul în care specialiștii discută cu acești copii, Rodica Corețchi, reprezentantul Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, a menționat că, de multe ori, ei își motivează inacțiunile prin faptul că nu au avut acordul părinților pentru a intervieva copiii. Asta în contextul în care legislația prevede clar că „dacă abuzul a avut loc în familie, nu e nevoie de acordul părinților. Specialistul are obligația de a identifica problema, nu de a judeca”.
Participanții la Clubul Jurnaliștilor de Investigații au anunțat că oricine cunoaște cazuri de abuz sexual poate suna la Telefonul de Încredere pentru femei – 0 8008 8008 sau la Telefonul Copilului – 116 111 (disponibile 24/24, este păstrat anonimatul).
Sursa: suntparinte.md
