Pentru a preveni şi proteja adolescenţii atraşi de informaţii online cu caracter dăunător, CNPAC vine cu o serie de recomandări adresate profesorilor.
RECOMANDĂRI:
– Identificaţi, prin observaţii sistematice, copiii care se izolează de alţii, sunt mai retraşi, trişti, marginalizaţi din diverse motive, vorbesc că se simt singuri sau că nimănui nu le pasă de ei, de asemenea sunt copii ai căror comportament s-a schimbat brusc, au dispoziţie schimbătoare sau au crize de furie.
– În cazul când identificaţi copii cu semne ale diferitelor forme de abuz (fizic, emoţional, sexual, neglijare), adresaţi-vă directorului instituţiei sau coordonatorului ANET, pentru sesizarea autorităţilor tutelare;
– Formaţi o relaţie de încredere cu copilul care manifestă aceste semne, manifestaţi interes faţă de problemele cu care se confruntă, oferiţi-vă să-i acordaţi sprijinul, inclusiv prin implicarea altor specialişti, cum ar fi psihologul şcolar sau cel de la SAP;
– Discutaţi individual cu fiecare copil, într-o atmosferă neformală. Transmiteţi mesajele într-o formă calmă şi echilibrată;
– Indentificaţi care sunt persoanele de încredere pentru copil şi încurajaţi-l să discute cu acestea despre problemele sale;
– Discutaţi individual cu părinţii copiilor pentru care vă îngrijoraţi, pentru a vă coordona acţiunile de suport al copilului;
– Sensibilizaţi şi alţi părinţi cu referire laapariţia informaţiilor online cu caracter dăunător (individual sau în grup). Subiectul trebuie să fie abordat fără trimitere la cazuri concrete, cu recomandări privind comunicarea eficientă cu copiii, particularităţile de vârstă a preadolescenţilor şi adolescenţilor;
– Discutaţi cu copiii la ore şi în cadrul activităţilor extracurriculare despre siguranţa online;
– Încurajaţi copiii să solicite ajutor când se confruntă cu diverse probleme sau sunt abuzaţi. Ei se pot adresa la orice specialist în care au încredere (profesor, psiholog, medic, asistent social, poliţist, preot etc.) ori pot să sune la Telefonul copilului 116111 pentru a discuta sau cere ajutor pentru sine sau alţi copii în situaţii de risc;
Ce NU trebuie de făcut?
– Nu moralizaţi şi nu învinuiţi copiii pentru că folosesc reţelele de socializare şi internetul;
– Nu obligaţi copiii să-şi închidă profilurile de pe reţelele de socializare;
– Nu discutaţi cu copii despre alţi copii care au fost victime ale jocurilor/informaţiilor online cu caracter dăunător;
– Nu speriaţi copiii cu exemple tragice;
– Nu insistaţi asupra discuţiilor cu un copil care refuză să vorbească. Adresaţi-vă altor colegi care ar putea discuta cu acest copil sau unei persoane de încredere a copilului.
