Există un şir de trăsături de caracter, care au fost identificate la bărbaţii care şi-au bătut prietenele sau soţiile; ultimele patru caracteristici indică cu o garanţie de aproape 100% existenţa tendinţei de violenţă. Dacă un bărbat prezintă câteva trăsături de caracter dintre cele indicate în continuare (trei sau patru), atunci probabilitatea aplicării violenţei fizice este destul de înaltă – cu cât mai multe dintre aceste trăsături îl caracterizează, cu atât este mai mare probabilitatea să fie violent. În unele cazuri acesta poate avea doar două trăsături, dar neobişnuit de pronunţate (de exemplu, gelozia excesivă, dusă până la absurd). La început bărbatul încearcă să-şi explice comportamentul ca o manifestare a grijii şi dragostei, iar femeia se poate simţi flatată; cu timpul, însă, comportamentul acestuia devine tot mai dur şi este orientat spre oprimarea femeii (Menovşcikov, 2002).
Gelozia. La începutul unei relaţii bărbatul spune întotdeauna că gelozia este o dovadă a dragostei. Cu toate acestea, gelozia nu are nimic în comun cu dragostea şi nu este decât o dovadă a nesiguranţei şi posesivităţii. Bărbatul întreabă femeia cu cine vorbeşte aceasta la telefon, o învinuieşte de flirt, se enervează atunci când ea îşi petrece timpul în cercul familiei, cu prietenii sau copiii. Pe măsură ce gelozia devine mai puternică, acesta o va suna frecvent pe parcursul zilei şi va veni acasă pe neaşteptate. De asemenea, îi poate interzice să lucreze, de teamă că ea va cunoaşte la locul de muncă un alt bărbat, sau chiar îşi poate manifesta gelozia în forme ciudate, de exemplu, să-şi întrebe prietenii despre soţia sa.
Controlul. La început bărbatul spune că un astfel de comportament se datorează faptului că are grijă de siguranţa femeii, de modul ei de a petrece timpul sau că vrea să se asigure că aceasta ia decizii corecte. Acesta se va supăra, dacă femeia se întoarce „târziu” acasă după shopping sau după o întâlnire de afaceri. O va întreba în detalii, unde a fost, cu cine a vorbit. Pe măsura agravării unui astfel de comportament, acesta ar putea interzice femeii să ia decizii independente în ceea ce priveşte gestionarea gospodăriei, alegerea vestimentaţiei, etc. De asemenea, acesta poate ascunde banii sau chiar pretinde ca ea să-i ceară permisiunea pentru a ieşi din cameră sau din casă.
Relaţie rapidă. Multe femei, care au fost victime ale violenţei, îi cunoşteau pe viitorii soţi sau iubiţi de mai puţin de şase luni. Bărbatul apare ca un vârtej, vorbind despre „dragoste la prima vedere” şi flatează femeia spunându-i: „Eşti unica, căreia puteam să-i spun asta”, „Nu am mai iubit pe nimeni atât de mult”. Are nevoie disperată de cineva şi va insista asupra unei relaţii intime.
Aşteptări ireale. În astfel de cazuri bărbatul este foarte dependent de femeie din punct de vedere al satisfacerii necesităţilor; acesta speră că ea va fi o soţie, mamă, iubită şi un prieten minunat. De exemplu, acesta îi va spune: „Dacă mă iubeşti, atunci eu sunt tot de ce ai nevoie, iar tu eşti tot de ce am nevoie”. Se presupune că ea trebuie să aibă grijă de starea lui emoţională şi de toate în casă.
Învinuirea altora în caz de apariţie a problemelor. Indiferent de problema care apare, întotdeauna se va găsi persoana vinovată, care l-a obligat să procedeze incorect. Bărbatul o poate învinui pe femeie de toate eşecurile şi greşelile lui, spunându-i că ea îl irită, îl distrage de la gândurile sale şi îl împiedică să-şi facă munca. Apoi ea este vinovată de tot ce se întâmplă altfel decât şi-ar fi dorit el.
Învinuirea altora pentru propriile sentimente. Afirmând: „Mă scoţi din minţi”, „Mă jigneşti, procedând altfel decât te rog eu”, bărbatul îşi dă seama de gândurile şi sentimentele sale, dar le foloseşte în scopul manipulării.
Hipersensibilitatea. Un bărbat foarte sensibil va vorbi întotdeauna despre sentimentele sale rănite, când, de fapt, el este cel care se comportă iresponsabil, sau va percepe chiar şi cel mai neînsemnat eşec drept rezultatul unor intrigi împotriva sa. Acesta va vorbi cu mult patos şi entuziasm despre nedreptatea care, de fapt, este o parte integrantă a vieţii fiecăruia: aceasta poate fi o rugăminte de a ieşi la muncă în orele de odihnă, aplicarea unei amenzi, solicitarea ajutorului în treburile casnice.
Grosolănia faţă de animale sau copii. Bărbatul pedepseşte dur animalele sau este insensibil la suferinţele şi durerile acestora; el poate considera că un copil este în stare să realizeze lucruri care-i depăşesc în mod evident posibilităţile (poate pedepsi un copil de doi ani pentru că a făcut pipi în pat) sau poate tachina copiii, fratele sau sora mai mică, aducându-i până la lacrimi (60% dintre bărbaţii care îşi bat soţiile, îşi bat şi copiii). Acesta poate interzice copiilor să mănânce cu el la aceeaşi masă sau le poate cere să stea în camera lor, atunci când este acasă.
Aplicarea forţei „sub formă de joc” în timpul sexului. Ar putea să-i placă realizarea în timpul actului sexual a diferitor fantezii, în care femeia este absolut neputincioasă. El o face să înţeleagă că ideea „violului” îl excită. Acesta poate exprima mânie şi iritare, pentru a manipula femeia şi a o face să cedeze dorinţelor lui sexuale. Sau poate cere femeii să facă sex atunci când aceasta încă doarme, sau este obosită sau bolnavă.
Jignirea verbală. Pe lângă faptul că unele cuvinte pot fi grosolane şi jignitoare, atunci când sunt spuse la adresa unei femei, acestea o umilesc, suprimându-i demnitatea. Bărbatul îi poate spune că e proastă şi că nu poate face nimic fără el, iar uneori cu astfel de cuvinte jignitoare începe şi se sfârşeşte fiecare zi.
Roluri sexuale rigide. Bărbatul aşteaptă ca femeia să-i facă pe plac în toate; el îi va spune că ea trebuie să rămână acasă, să i se supună în toate – chiar dacă e vorba de nişte acţiuni criminale. El îşi doreşte alături o femeie supusă, proastă, incapabilă de a fi o personalitate independentă.
Dr. Jekyll şi Mr. Hyde (personajul nuvelei lui R.L. Stevenson „Straniul caz al lui doctorului Jekyll şi domnului Hyde”, în care Dr. Jekyll a descoperit un mijloc, care i-a permis să se transforme pentru un timp într-o personalitate imorală şi dură pe nume Mr. Hyde). Multe femei rămân nedumerite de schimbarea „bruscă” a dispoziţiei partenerului – acum e bun şi drăguţ, iar peste un minut explodează sau radiază de fericire, apoi e trist. Asta nu vorbeşte despre prezenţa unor „probleme psihice” deosebite sau despre faptul că ar fi „nebun”. Irascibilitatea şi schimbarea bruscă a dispoziţiei sunt caracteristice pentru bărbaţii care sunt violenţi cu partenerele.
Cazuri de violenţă în trecut. Bărbatul poate spune că a lovit femei şi înainte, dar ele l-au obligat să procedeze astfel. Acest lucru îl puteţi auzi şi de la rudele lui sau fosta soţie. Un astfel de bărbat va lovi orice femeie care va fi alături de el şi circumstanţele în astfel de cazuri nu schimbă nimic.
Ameninţare cu violenţă. Aceasta presupune orice ameninţare de aplicare a forţei fizice, care presupune controlul asupra comportamentului femeii. „Te omor”, „Îţi rup gâtul”. Şi deşi o mare parte dintre bărbaţi nu-şi ameninţă soţiile, agresorii vor încerca să-şi îndreptăţească comportamentul, afirmând că „toţi vorbesc aşa”.
Spargerea veselei, distrugerea obiectelor. Un astfel de comportament poate avea drept scop pedepsirea femeii (de exemplu, distrugerea unui obiect la care ţine), dar de cele mai multe ori bărbatul simte nevoie să terorizeze femeia, pentru a o face să se supună. El poate strica o farfurie cu pumnul sau arunca în femeie cu obiecte care îi cad sub mână. Şi acesta este un indiciu semnificativ: doar oamenii infantili strică vesela (sau alte obiecte) în prezenţa altora, cu scopul de a-i ameninţa.
Aplicarea forţei în calitate de argument. Bărbatul face femeia să i se supună, o obligă cu forţa să iasă din cameră, o ghionteşte, o împinge, etc. În plus, o parte dintre bărbaţi se străduieşte de multe ori să izoleze femeia, de exemplu, îi interzic să lucreze, să comunice cu prietenii etc.
