Fiecare copil victimă a abuzului se caracterizează prin tulburări emoţionale, în special, prin tulburări de anxietate. Tulburările de anxietate cuprind o serie de probleme. În aceasta categorie se includ următoarele forme: anxietatea generalizată, fobia socială, fobiile specifice, atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă şi stresul post-traumatic.
Diferenţa dintre anxietate şi frică
Fiecare dintre noi a trecut prin experienţe de frică intensă. Frica este o emoţie umană normală care ne ajută în confruntarea cu pericolul. Dar unii oameni trăiesc o frică foarte intensă şi iraţională, care nu este generată de situaţii periculoase. O persoană anxioasă simte o nelinişte permanentă care îi afectează activitatea cotidiană. Aceasta poate să însemne că persoana respectivă suferă de tulburări de anxietate. Astfel, anxietatea este o frică foarte intensă, care nu este justificată de un pericol adevărat.
Simptomele tulburărilor de anxietate
Caracteristica principală a acestora este sentimentul de frică şi gândurile cronice (constante), repetitive de îngrijorare, care reprezintă o sursă majoră de stres afectează viaţa.
Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietate:
• reacţii fizice – de ex., transpiraţie, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăţi de respiraţie, greaţă, leşin.
• gânduri disfuncţionale – de ex. „dacă o să vorbesc în faţa publicului, şi o să greşesc, toată lumea o să mă creadă prost”.
• comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să ajungă sa evite mai multe situaţii. Faptul ca persoana are gânduri negative şi evaluează iraţional situaţiile care îi provoacă anxietate, emoţii negative foarte intense, reacţii fizice puternice, şi eventual experienţe negative, o plasează într-un cerc vicios, din care nu poate ieşi. (De exemplu, studentul T. este foarte anxios când trebuie să prezente o lucrare în faţa publicului, dar trebuie să-şi susţină lucrarea de licenţă. Se simte anxios de o săptămână întreagă şi a învăţat foarte mult, pentru ca totul să iasă perfect şi să nu dea greş. Dar faptul ca înainte de prezentare s-a gândit de mai multe ori că totul trebuie să fie perfect, de altfel profesorii au să-l considere prost, i-a provocat emoţii intense, fapt care a condus la mici eşecuri în prezentare, pe care el le-a interpretat drept greşeli catastrofale. Ca rezultat, T. evită astfel de situaţii şi nu mai vrea să facă prezentări în faţa publicului.)
Tipuri de tulburări de anxietate
Anxietatea generalizată
Este frica şi grija exagerată legata de lucruri obişnuite. În centrul anxietăţii pot fi: persoanele apropiate, familia, prietenii, sănătatea, munca, banii sau ratarea unei întâlniri importante (de fapt, tot ce este important pentru o persoană, poate să devină centru al anxietăţii acesteia).
Vorbim despre anxietate generalizată, dacă grija exagerată este prezentă în aproape fiecare zi, timp de 6 luni, şi dacă persoana are dificultăţi în controlarea anxietăţii.
În plus, persoana simte una sau mai multe dintre următoarele simptome:
• irascibilitate şi iritabilitate uşoară
• oboseală
• insomnie
• probleme de concentrare (nu se simte capabilă să gândească)
Fobia socială
Constă în frica de evaluare şi judecata negativă a altor oameni. Oamenii care suferă de fobie socială au frica de a face ceva ce i-ar putea umili în public – de ex., a vorbi în public, a folosi toalete publice, a mânca sau a bea în public sau orice altă situaţie socială, incluzând comportamentul la petreceri sau / şi la locul de muncă. Cei care suferă de fobie socială pot să simtă frică în cazul unei singure, sau în cazul mai multor situaţii. Această frică poate să conducă la evitarea situaţiilor respective, fapt care, ulterior, poate duce la izolare.
Fobii specifice
O persoană cu fobie specifică simte o frică persistentă şi iraţională faţă de un obiect sau faţă de o situaţie. Frica poate fi faţă de anumite animale, locuri sau persoane. Teama poate fi atât de puternică, încât persoana va manifesta simptome fizice intense sau atac de panică. Fobiile specifice pot fi de câini, sânge, furtună, păianjeni, ace sau alte obiecte şi situaţii. Anxietatea resimţită este exagerată şi tulburătoare. Adulţii care suferă de fobii sunt, de obicei, conştienţi de faptul, că frica lor este exagerată şi iraţională. Nevoia lor de a evita obiectul, situaţia sau persoana care stă la baza fricii, poate să le afecteze viata.
Tulburare de panica
Atacurile de panica sunt mai frecvente, decât tulburările de panică, care sunt mai rar întâlnite. Atacurile de panică pot să nu fie legate de o situaţie anume, şi pot apărea spontan. Pentru ca o persoana să fie diagnosticată cu tulburare de panică, trebuie să aibă circa 4 atacuri de panică lunar într-un interval mai îndelungat de timp. Tulburarea de panică poate fi diagnosticată, în cazul în care atacurile de panică sunt frecvente şi exista şi o frica intensă şi persistentă de apariţie a unui alt atac de panica.
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Oamenii care au această tulburare, au gânduri sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare şi nedorite. (De exemplu, o femeie are senzaţia că soţul ei o înşală fără a avea, însă, nici o dovadă a infidelităţii.) În acelaşi timp, persoanele afectate se simt şi forţate să efectueze ritualuri mentale şi comportamentale, ca, de ex., spălatul excesiv al mâinilor, duşuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi) sau verificarea repetitiva a anumitor lucruri (de ex., daca a încuiat uşa sau daca a stins aragazul). De obicei, adulţii sunt conştienţi de iraţionalitatea şi natura excesivă a comportamentelor sau a gândurilor lor.
Tulburare de stres post-traumatic
Apare după un eveniment traumatic. Evenimentul poate fi recent (de ex., accident de maşină, abuz fizic) sau consumat în trecut (ex. abuz sexual în copilărie). Reacţiile de suferinţă, şoc şi furie sunt reacţii normale după evenimente traumatice. Oamenii cu tulburare de stres post-traumatic manifesta reacţii severe, prelungite şi intruzive, care le afectează în mod dramatic viaţa de zi cu zi.
Aceste reacţii pot să includă gânduri sau imagini intruzive despre situaţia traumatizantă, care sunt la fel de sau chiar mai stresante decât evenimentul original. De obicei, oamenii încep să evite situaţiile sau evenimentele care le reamintesc de traumă, inclusiv locuri şi situaţii similare.
Tulburările de anxietate pot avea efecte grave
O tulburare de anxietate poate conduce la izolare socială şi la depresie clinică, poate altera capacitatea persoanei de a lucra, a învăţa şi a efectua activităţi de rutină. Poate dăuna relaţiilor cu prietenii, familia şi colegii. Starea de depresie poate fi o boala foarte serioasă, cu un risc sporit de tendinţe autodistructive şi de suicid.
Vindecarea este posibilă
Vindecarea tulburărilor de anxietate este posibilă prin tratament şi asistenţă specializată.
Tratamentele în cazul tulburărilor de anxietate:
• Terapiile cognitiv-comportamentale au ca scop schimbarea schemelor de gândire, a convingerilor şi comportamentelor care pot să declanşeze anxietatea. O parte a terapiei poate să includă expunerea gradată, prin care persoana este expusă unor situaţii care îi provoacă anxietate. Procesul este numit „desenzitivizare”.
• Managementul anxietăţii şi tehnicile de relaxare, de ex. hipnoterapia, meditaţia, exerciţiile de respiraţie etc.
De reţinut
Tulburările de anxietate pot fi tratate cu succes. Atacurile de panică sunt simptome comune ale tulburărilor de anxietate. Anxietăţile netratate pot avea efecte serioase asupra vieţii persoanei precum şi asupra relaţiilor sociale ale acesteia.
Iulia Racu, doctor în psihologi
